Adella Yadira Salle

Sunt o tanara (inca) pasionata de tot ce se poate numi concept automobil si nunumai, chiar si doar mobil fara auto :)) plecand de la caruta de pe vremuri a bunicului la care iarna se inhamau cate 2 sau 4 cai,vara 2, pe care i-as mana si-acum daca ar mai fi in viata, apoi batrana dacie pe care a tinut-o tata ca si piesa de muzeu pana in anul 2005, masinile performante incepand cu anul 1990,mi-amintesc ca prima a fost un Mercedes E 300, apoi au venit BMW urile de toate natiile, pisica,urs si serii.Cu timpul am crescut si am preluat pasiunea de la tatal meu, care era extraordinar de exigent in privinta masinilor.Crescand am vazut multe masini prin garajul sau parcarea de langa blocul nostru. Pe cand aveam varsta de 12 ani, fratele meu mai mare cu 7 ani, m-a luat cu el si mi-a permis sa conduc primul km si-mi amintesc ca imi trasese scaunul atat de aproape de volan, ca trebuia sa stau mai mult in picioare sa si vad( acum am 1,75m :D). De-atunci am lasat papusile si pasiunea de copil de a colectiona timbre si stateam pe langa tata cand mai cocheta cate-o masina.Aveam 17 ani si 10 luni cand m-am inscris la scoala si-mi amintesc ca in acea perioada aveai voie sa faci scoala daca mai ai o jumatate de an pana la implinirea varstei de 18 ani. Terminasem liceul de constructii (un vis de a deveni arhitect) mama cu gura pe mine sa ma inscriu la academia de politie daca nu-mi place armata, am refuzat ideea si am fugit de acasa, m-am mutat la Pitesti unde am lucrat 1 an jumate ca agent vanzari la Coca Cola, atunci mi-am descoperit competenta in privinta sofatului si din acele competete m-am perfectionat si sa ma joc cu masinile, am revenit acasa inscriindu-ma la academie. La varsta de 22 de ani mi-am pierdut idolul din cauza unei boli crunte,care nu l-a iertat, pentru ca a fost prea devotat tarii, am acceptat foarte greu aceasta pierdere si foarte tarziu,mi-am gasit alinarea si usurinta de a-mi alina gandul in singuratatea de pe drumurile tarii noastre, in mesria pe care am avut-o imediat dupa plecarea tatalui meu. M-am razbunat pe foarte multe masini, ca nu faceau decat sa-mi aminteasca de el, am pierdut foarte multe masini, dar le iubesc si acum le pretuiesc.Constienta de tot ce m-a invatat, niciodata nu am incalcat adevaratele limite ale unei masini puternice sau nu, niciodata nu am facut vreun accident din inconstienta.... Concluzie : Niciodata nu o sa cunosti o masina, indifernt cat stai in eam sub ea sau langa ea. (e valabil si pt partenerul de viata :)) ) Iubesc adrenalina adevarata, iubesc viteza si jocurile periculoase cu masini! Si mai mult decat atat iubesc luxul si masinile de lux!
Stare civila: Necasatorita
Stare sociala: Ofiter
Religie: Ortodox
Conduc:Bmw seria 5 2013, Opel Vectra C facelift