Aceasta este prima masina personala si singura pe care o detin momentan. Dintotdeauna mi-am dorit sa am lucrul meu personal.

Pana in 2011 cand am achiziționat masina, am condus pe rand un Renault Megane Sedan fabricat in 2006 1.6 benzina 110 cai si un Mitsubishi Outlander model 2008 2.0 TDI 140 cai amândouă fiind automobilele părintilor.

La un moment dat am ajuns sa imi pot permite sa imi cumpărat masina mea personala pentru a nu mai depinde de altii. Am inceput cautarile pe net. Timp de jumatate de an am colindat situri de profil forumuri sui review uri.

Tot ce imi doream era un automobil cu veleitati sportive. Nu era de ajuns numai acest criteriu, asa ca am inceput sa restrang optiunile.

Dupa indelungi cautari m-am oprit la un Mercedes CLK 280. Imi parea masina de vis. Dar a sosit timpul sa plec din nou pe mare.

Cat am fost plecat m-am gandit si răzgândit referitor la alegerea pe care o făcusem. Am mai vizitat diferite situri de profil si intr-un final am descoperit o masina care mi-a facut cu ochiul. Era vorba de un Mazda 3 MPS. In ultima luna din voiaj a venit la nava un coleg din Estonia care avea un Subaru Impreza WRX, o bestie. Am discutat cu omul referitor la alegerea mea. Mi-a zis ca masina pe care mi-o doream era intr-adevar o bestie, dar cu un mare neajuns : tractiunea fata care omoara cei 260 de caluti si ii transforma in ponei.

Rămăsesem cu cuvintele lui in cap in timpul cat l-am mai avut de petrecut la nava. Am ajuns acasa dupa ceva timp. Am intrat pe un site de vanzari auto. Acolo,o sumedenie de Mazda la vanzare, care mai de care mai frumoasa si mai interesanta.

Alergând printre paginile web mi-a sarit in ochi un Mazda 6 cu 260 de cai putere. Pana in momentul acela nu am stiut ca a fost produs acest model. Am cautat pe net mai multe detalii despre el. S-a fabricat numai intre anii 2005-2007 ca si un rival pentru Mitsubishi Evo sau Subaru Impreza.

Era tot ce imi doream. Acceleratie de 6.5 secunde, awd, cu toate optiunile pe ea, design foarte atragator fata de Impreza.

Ce mai? Masina ideala pentru mine, plus ca aveam unde inghesui fara efort cinci persoane cu tot cu bagaje. Ultimul pas pe care il mai aveam de facut este sa aleg una dun cele cateva exemplare puse la vanzare. In afara gasisem cateva care aratau foarte bine in poze. Singura problema este ca nu am incredere in ceea ce vad pe un site, e mai bine sa vezi masina live, sa o simti, sa vezi cum se comporta. Asa ca am cautat in Romania.

Erau doua la vanzare in momentul acela. Una in Bucuresti de culoare neagra si una in Bacău de culoare argintie.

Amandoua masinile aveau in jur de 100k km, dar cea din Bucuresti m-a atras cel mai mult datorita culorii. Am sunat proprietarul cateva zile la rand. Intr-un final a raspuns. Din pacate masina fusese deja vanduta.

Mai rămăsese o singura optiune : cea argintie din Bacău. Am sunat. Omul a raspuns. L-am intrebat detalii despre masina si pret. A zis ca nu este prea hotarat sa o vanda deoarece tine foarte mult la masina .( pentru mine a fost doar vorbărie deoarece omul se ocupa cu afaceri si avea scoala in domeniul asta).

Am stabilit data in care o sa ne intalnim in Bacău. Peste o saptamana mi-a zis ca ar fi cel mai bine deoarece are niste treburi de rezolvat. A trecut in sfarsit saptamana. Am luat un prieten cu masina lui si dis de dimineata am taiat-o spre Bacau, inarmati cu GPS-ul pentru ca era prima data cand ma duceam cu masina in zona aceea. Tot drumul gândul mi-a stat doar la masina si la faptul sa nu fie veti teapa si sa bat drumul de pomana.

Dupa vreo 7 ore de mers am ajuns la destinatie. Masina se afla in curtea unei firme de confectii. M-am intalnit cu delegatul proprietarului deoarece acesta nu se afla in oras.Mi-a dat cheia.

Am pornit masina.

M-a intampinat cu un sunet grav de evacuare sportiva. I-am facut o inspecție vizuala sumara. Sub capota era putin cam murdara. In pasajele de la roti vopseaua prezenta urme de coroziune (am inteles ca e ceva des intalnit la Mazda). De interior m-am indragostit instant . Cateva lucruri care aratau ca masina nu a fost prea ingrijita m-au deranjat : plafonul care avea pete pe el (cred ca de la o sticla de cola lasata in interior care s-a spart datorita căldurii) , pielea de pe scaunul soferului un pic uzata, parbrizul crapat pe jumatate din dreapta si portbagajul plin de tot felul de chestii.

Am trecut cu vederea peste aceste neajunsuri si m-am urcat in masina pentru un drive test pana la service-ul la care au fost facute reviziile pentru a cere un istoric.

Masina s-a comportat exemplar pe cei 5 kilometri parcursi pana la service (strazile infecte de pe varianta Bacaului si drumul national de la iesire, unde am putut apasa acceleratia pentru a vedea ce poate bolidul) .

Am ramas masca la demarajul pe care il avea. In treapta a 4-a,eu,ca si sofer simteam cum sunt impins in scaun. Nu mai zic de prietenul meu din dreapta care avea deja gatul intepenit si fundul facut varza, ca deh suspensiile nu sunt asa de confortabile pe drumurile patriei.

La service am facut o inspectie tehnica sumara. Verdictul : discurile fata nu mai duceau foarte mult. Am vorbit cu propietarul despre acest lucru si despre parbriz pentru a mai lasa din pret. Nu a vrut nici in ruptul capului. Ne-am intors la firma, omul mi-a aratat toate actele. Masina fusese cumparata din Germania in 2006. Era trecuta pe persoana juridica.

Am facut contractul de vanzare-cumparare si am intocmit celelalte acte. Am platit suma la care ne convenisem si am plecat fericit spre Constanta. Cam asta a fost parcursul achizitionarii primului meu autoturism.